Tehnica proiecției cinematografice
Introducere:
Cinematografie înseamnă, din punct de vedere etimologic, „scrierea mișcării” (de la cuvintele franceze „cinématique” - mișcare și „graphie” - scriere). Legat de această definiție amintesc faptul că patentul acordat fraților Lumière în februarie 1895 avea titlul de „Aparat pentru obținerea și vizionarea imaginilor”, numit generic de către ei "Cinematograf ".
Cinematografie este înregistrarea unei serii întregi de imagini fotografice succesive, a unui obiect în mișcare cu o anumită cadență - analiza mișcării - și apoi proiectarea acestor imagini cu aceeași cadență (între 16 - 18 imagini/secundă pentru film mut și 24 imagini /sec. pentru film sonor) pentru reconstituirea mișcării - sinteza mișcării.
Fenomenul cinematografic se realizează pe baza analizei și sintezei mișcării. Acest fenomen al perceperii mișcării se datorează unor factori fiziologici și a unor factori psihologici, care se petrec în ochi.
Dacă privind un obiect luminos imaginea lui se formează pe retina ochiului ca apoi prin nervul optic senzația perceperii vizuale a obiectului să se transmită la creier. În momentul când obiectul dispare brusc senzația perceperii nu dispare concomitent. Acest fenomen de ștergere progresivă se numește memorie retiniană. Aceasta are o durată variabilă dependentă de intensitatea excitației luminoase, de compoziția spectrală a luminii, de durata în timp a excitației luminoase. Cele expuse mai sus sunt factorii fiziologici privind analiza și sinteza mișcării.
Factori psihologici sunt memoria asociativă și persistența retiniană. Astfel ochiul observă în jurul lui o serie de imagini transmise creierului care le păstrează; fenomenul este definit ca memorie asociativă și este factorul psihologic care leagă între ele diferite imagini completând lipsurile dintre ele. Aici intervine și factorul numit persistența retiniană care îndulcește trecerile de la o fază la alta și care ajută să mai persiste vechea imagine în creier peste care impune noua imagine. Datorită acestor factori psihofiziologici putem viziona un film.
Filmul este o serie de fotograme înșirate a unor mișcări. In aparatul de proiecție cinematografică, redarea fotogramelor se face în așa fel încât fiecare va sta în fața ferestrei de proiecție un anumit timp, după care se va face proiecția următoarei. Această sucesiune care se face într -un tempo sacadat (cadențat) este percepută de ochiul uman ca o mișcare naturală. Dacă nu ar exista această persistență retiniană, după unii remanență retiniană, de fapt un defect al ochiului, nu ar fi putut să apară cinematograful.